A small wound, a big step in becoming a doctor

Ieri am efectuat prima sutura chirurgicala. Probabil cand cititi aceasta afirmatie, va intrebati: 'si ce-i asa mare chestie'? .Intr-adevar, chirurgii opereaza zeci de pacienti intr-o garda, fac lucruri mult mai complicate si mai interesante,mai pe scurt salveaza vieti in fiecare zi.
Numai ca eu aici incerc sa descriu multitudinea de emotii care te invadeaza PRIMA data cand faci o procedura medical (cu totii incepem cu acele proceduri banale,non-invazive/minim-invazive, dar indiferent de dificultate,prima data e cam la fel).
Lucrurile decurg cam asa: profesorul/doctorul iti zice: 'acum e randul tau sa faci asta'.Deodata parca timpul se opreste in loc,esti doar tu cu gandurile tale,cu emotiile tale, iti simti sangele cum trece prin fiecare vas, ai senzatia ca nu mai tii minte ce pasi trebuie sa urmezi, ca nu esti pregatit pentru asta, te panichezi, te gandesti 'vai,ce ma fac daca mainile nu respecta instructiunile precise primite de la creier'.Dupa care profesorul tipa la tine: 'ti-am zis sa-ti pui manusile si sa faci asta acum!' si pamantul incepe iar sa se invarta, chiar daca tu esti in continuare ca intr-un vis,ca intr-o poveste.La un moment dat simti ca ai iesit din taramul magic,te uiti in jurul tau si iti dai seama ca totul a revenit la normal, nu-ti vine sa crezi ca ai efectuat cu succes procedura medicala, ca mainile tale s-au descurcat perfect. Tot atunci realizezi ca ce-ai facut nu era chiar atat de complicat (din contra ca era poate simplu), ca nu esti niciun erou,ca te-ai stresat mai mult decat ar fi trebuit,dar cu toate astea esti PUR SI SIMPLU FERICIT. Iti amintesti toate motivele care te-au determinat sa alegi medicina,iti dai seama ca toate cartile invatate,tot stresul,toate noptile nedormite sunt un pret mult prea mic pe care-l platesti pentru satisfactiile pe care urmeaza sa le ai.

nicotine-free

Am pe masa o tigara care ma sperie.... nu arata si nici nu o percep ca pe vreun mic monstrulet. Este identica cu miile de tigari pe care le-am fumat pana acum. Ciudat este ca nu ma inspaimanta nici gandul ca urmeaza sa o fumez, nici gandul ca o consider ultima, nici macar filmuletul din mintea mea in care vizualizez cum actioneaza toate acele subtante pe care le inspiram in timp ce fumam .Cred ca ma intimideaza lupta care o sa urmeze dupa,desi consider ca am toate armele necesare pentru a o castiga.Sau poate ma tem ca o sa uit acea lista lunga cu motivele pentru care iau aceasta decizie, sau ca voi avea momente in care acele motive mi se vor parea lipsite de importanta. Stiu ca pentru un nefumator suna stupid, dar ma simt de parca urmeaza sa ma despart de un prieten bun,care mi-a fost alaturi zi de zi in ultimii ani,cu care am impartit clipe,sentimente,ganduri.
Anyway...m-am inarmat cu multe dulciuri,fructe,seminte,cateva comedii si nu in ultimul rand curaj si vointa(sper sa fie de fier,nu de ghetza:P).
Acum cred ca a sosit momentul sa o aprind...So...let the fight begin!!!!

I took the 43 Things Personality Quiz and found out I'm a

Self-Knowing Extroverted Tree Hugger

You are a Self-Knowing Extroverted Tree Hugger

1% of the 71996 people who have taken this quiz are like you.

2009 de ganduri

De revelion m-am gandit ca anul acesta sa nu-mi doresc nimic.Dar am realizat ca de fapt lumea mea e construita din dorinte si colorata cu vise.Deci asta ar fi insemnat sa renunt la ea.Asa am decis sa-mi fac o lista interminabila de dorinte.
Mi-ar placea sa stiu tot timpul ca cei dragi ma iubesc pentru ceea ce sunt,chiar daca eul meu e intr-o continua schimbare si a spune ca iubesti pe cineva e ca si cum ai spune ca iubesti un oras dintr-o civilizatie disparuta,de care nici macar nu stii cu certitudine ca a existat vreodata.
Ar fi dragut ca atunci cand esti mic si faci prima greseala sa nu fii pedepsit.In schimb sa ti se faca un tort urias pe care sa scrie "Bine ai venit pe lume".Si acea zi sa fie sarbatorita in fiecare an, astfel poate n-am mai uita ca oricine greseste si ca asta e doar o dovada in plus a faptului ca esti uman si ca esti in viata.
Mi-as dori sa nu fim atat de mult dezamagiti de esecurile noastre si ale celor din jur.Si ca nimeni sa nu te intrebe ce ai reusit,ci mai degraba ce ai incercat si cat de mult ai luptat.Astfel am fi scutiti de a insirui o lista penibil de lunga cu nimic...nimic....nimic, pe care se mai afla ratacit cate un cuvant cu vreo reusita de a noastra.
Mi-ar placea ca oamenii sa inteleaga ca atunci cand mi se cere sa renunt la un vis, mi se cere de fapt ca o parte din mine sa renunte mine;ca cearcanele nu sunt intotdeauna cauzate de oboseala/prea multa cafea,ci ca pot fi urmele lasate de lacrimi care au ramas blocate si care incearca cu disperare sa gaseasca o cale sa-si indeplineasca dorinta de a zbura pe gene; ca zambetul tamp si larg pe care-l am pe fata atunci cand raspund :"ok,voi renunta la..." ,de fapt ascunde dezamagire si frica.Teama de a ingropa singura acea cutie care contine partea din mine, inchisa cu 2009 de lacate,astfel incat cei care o gasesc sa nu o poata deschide. Teama ca nu voi reusi sa ma intorc acolo,ca voi uita drumul,sau poate voi descoperi plantat un dud in loc de nuc si nu voi mai recunoaste locul.
Mi-as dori sa-mi pot fotografia gandurile.Astfel poate n-ar mai fi postate in haine murdare si rupte,poate nu si-ar mai pierde simturile.

poate da,poate nu

sau poate imi dau silinta,dar nu am ce sa scriu.
sau poate nu ma tin de pariu pt k incerc sa scriu something better...
3/7 puteam sa scriu o propozitie,remember?poate nu am facut-o pt k incerc sa nu-mi bat joc.

nothing

dependenta de cafea,again...

impressed

de ce a scris fratello...se pare ca cineva se pricepe:))
p.s. 1.as aprecia daca mi-ai schimba nick-ul:P
2.pt Yellow,have fun at the seaside!!!