I took the 43 Things Personality Quiz and found out I'm a
Self-Knowing Extroverted Tree Hugger
You are a Self-Knowing Extroverted Tree Hugger
1% of the 71996 people who have taken this quiz are like you.
Friday, January 23, 2009
Monday, January 5, 2009
2009 de ganduri
De revelion m-am gandit ca anul acesta sa nu-mi doresc nimic.Dar am realizat ca de fapt lumea mea e construita din dorinte si colorata cu vise.Deci asta ar fi insemnat sa renunt la ea.Asa am decis sa-mi fac o lista interminabila de dorinte.
Mi-ar placea sa stiu tot timpul ca cei dragi ma iubesc pentru ceea ce sunt,chiar daca eul meu e intr-o continua schimbare si a spune ca iubesti pe cineva e ca si cum ai spune ca iubesti un oras dintr-o civilizatie disparuta,de care nici macar nu stii cu certitudine ca a existat vreodata.
Ar fi dragut ca atunci cand esti mic si faci prima greseala sa nu fii pedepsit.In schimb sa ti se faca un tort urias pe care sa scrie "Bine ai venit pe lume".Si acea zi sa fie sarbatorita in fiecare an, astfel poate n-am mai uita ca oricine greseste si ca asta e doar o dovada in plus a faptului ca esti uman si ca esti in viata.
Mi-as dori sa nu fim atat de mult dezamagiti de esecurile noastre si ale celor din jur.Si ca nimeni sa nu te intrebe ce ai reusit,ci mai degraba ce ai incercat si cat de mult ai luptat.Astfel am fi scutiti de a insirui o lista penibil de lunga cu nimic...nimic....nimic, pe care se mai afla ratacit cate un cuvant cu vreo reusita de a noastra.
Mi-ar placea ca oamenii sa inteleaga ca atunci cand mi se cere sa renunt la un vis, mi se cere de fapt ca o parte din mine sa renunte mine;ca cearcanele nu sunt intotdeauna cauzate de oboseala/prea multa cafea,ci ca pot fi urmele lasate de lacrimi care au ramas blocate si care incearca cu disperare sa gaseasca o cale sa-si indeplineasca dorinta de a zbura pe gene; ca zambetul tamp si larg pe care-l am pe fata atunci cand raspund :"ok,voi renunta la..." ,de fapt ascunde dezamagire si frica.Teama de a ingropa singura acea cutie care contine partea din mine, inchisa cu 2009 de lacate,astfel incat cei care o gasesc sa nu o poata deschide. Teama ca nu voi reusi sa ma intorc acolo,ca voi uita drumul,sau poate voi descoperi plantat un dud in loc de nuc si nu voi mai recunoaste locul.
Mi-as dori sa-mi pot fotografia gandurile.Astfel poate n-ar mai fi postate in haine murdare si rupte,poate nu si-ar mai pierde simturile.
Mi-ar placea sa stiu tot timpul ca cei dragi ma iubesc pentru ceea ce sunt,chiar daca eul meu e intr-o continua schimbare si a spune ca iubesti pe cineva e ca si cum ai spune ca iubesti un oras dintr-o civilizatie disparuta,de care nici macar nu stii cu certitudine ca a existat vreodata.
Ar fi dragut ca atunci cand esti mic si faci prima greseala sa nu fii pedepsit.In schimb sa ti se faca un tort urias pe care sa scrie "Bine ai venit pe lume".Si acea zi sa fie sarbatorita in fiecare an, astfel poate n-am mai uita ca oricine greseste si ca asta e doar o dovada in plus a faptului ca esti uman si ca esti in viata.
Mi-as dori sa nu fim atat de mult dezamagiti de esecurile noastre si ale celor din jur.Si ca nimeni sa nu te intrebe ce ai reusit,ci mai degraba ce ai incercat si cat de mult ai luptat.Astfel am fi scutiti de a insirui o lista penibil de lunga cu nimic...nimic....nimic, pe care se mai afla ratacit cate un cuvant cu vreo reusita de a noastra.
Mi-ar placea ca oamenii sa inteleaga ca atunci cand mi se cere sa renunt la un vis, mi se cere de fapt ca o parte din mine sa renunte mine;ca cearcanele nu sunt intotdeauna cauzate de oboseala/prea multa cafea,ci ca pot fi urmele lasate de lacrimi care au ramas blocate si care incearca cu disperare sa gaseasca o cale sa-si indeplineasca dorinta de a zbura pe gene; ca zambetul tamp si larg pe care-l am pe fata atunci cand raspund :"ok,voi renunta la..." ,de fapt ascunde dezamagire si frica.Teama de a ingropa singura acea cutie care contine partea din mine, inchisa cu 2009 de lacate,astfel incat cei care o gasesc sa nu o poata deschide. Teama ca nu voi reusi sa ma intorc acolo,ca voi uita drumul,sau poate voi descoperi plantat un dud in loc de nuc si nu voi mai recunoaste locul.
Mi-as dori sa-mi pot fotografia gandurile.Astfel poate n-ar mai fi postate in haine murdare si rupte,poate nu si-ar mai pierde simturile.
Subscribe to:
Posts (Atom)
